Ultimele zile la Bistrița au fost un adevarat tur de forță. Muncă multă, oboseală, un pic de nervi. Nu am mai apucat nici să mănânc cum trebuie, ce să mai zic de blog sau twit.
Până și despărțirea de Szerena a fost una pe fugă și parcă tocmai d-asta banală. Nici măcar nu am mai încercat să ne promitem ceva. Pe undeva, în sufletul nostru, ne-am resemnat sa ne vedem de câteva ori pe an, în goana dintre două joburi, două relații sau două orașe...
Așa că am pornit la drum de dimineață, plin de ginduri confuze și sentimente contradictorii. Mă bucur ca am terminat treaba aici. Mă bucur ca m-am reintilnit cu Szerena. Dar simt că a fost un fel de ultima dată. Și nici nu știu dacă să îmi pară rău sau doar înregistrez o stare pe care o simțeam amândoi de atâta vreme.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu