Amintiri date prin vin

De câte ori mi-o amintesc pe Szerena o revăd cu un pahar de vin în mână. Așa ne-am cunoscut în seara aceea, așa am revăzut-o după un timp, așa m-am obișnuit s-o văd cu ochii minții. Dar să nu creadă cineva că bea foarte mult. Paharul e un element de recuzită, precum ciorapii și pantofii care îi fac piciorul atât de sexy. Uneori mai că simt dorința de a-mi încălca promisiunea și a posta pozele ei pentru a-mi ilustra mai bine descrierile. Dar... o promisiune e o promisiune și nu am de gând să o încalc.

Petrecerea de aseară mi-a amintit de ea. Nu, nu era nimeni care să îi semene și nici nu am întâlnit pe cineva. Pur și simplu, în timp ce stăteam cu paharul în mână, de vorbă cu cineva - nici nu mai știu cu cine - am avut senzația că e și e aîn preajmă, pășind printre oameni cu mersul ei asemănător plutirii unui fluture printre petalele florilor. Cînd o vedeam mergînd aveam atît de tare senzația că nu calcă ci plutește încât aș fi fost oricând gata să jur că ar putea merge și pe apă.

Văzusem de atâtea ori privirile bărbaților urmărind-o lung pe stradă, în restaurant sau chiar și la ea în instituție. Adevărul e că nu se potrivea deloc în biroul acela care, indiferent cît de somptuos era, păstra ceva provincial în sensul rău. Avea ceva din mediocritatea nedorită a cuiva care încearcă să fie altfel, care vrea mereu sa demonstreze ceva. Iar ea, cu prezența ei deosebită, nu își găsea locul. Ea nu era mediocră, nu avea nimic de demostrat. Era ca un trandafir rătăcit într-o tufă de urzici, înțepând și el dar bucurând atât de tare ochiul și sufletul. La fel ca ea!

Si asa aseara am avut senzatia ca o simt venind spre mine. Plutind linistita si sigura pe ea înspre mine. Știu că de fapt creierul meu derula, de fapt, o altă imagine și o suprapunea cu prezentul. Era imaginea unei seri frumoase la o cabană de la Băișoara, unde ajunsesem cu filmările și o luasem și pe ea. Se îmbrăcase mai pretențios decât de obicei. Lucru greu de conceput, pentru că nu concepea ținutele sport. Dar acum era într-o rochie minunată, mulată pe trupul senzual. Desigur, fără lenjerie intimă, pentru că știa că asta ma înnebunește pe mine și pe cei din echipă cărora le-am spus secretul! Mă făcea să mă simt atît de decadent, cu ținuta mea de băiat rău si cu prezența ei de prințesă care se abandonează rebelului.

Am adormit târziu cu gândul la seara aceea perfectă. Nu la amor, jocuri erotice sau poze de la delicat la obscen. Erau amuzante, pentru că știa să se lase purtată cu grație de la delicatețea unei copile la vulgaritatea unei prostituate ieftine, dar o făcea cu o grație greu de descris. Dar gândul meu a adăstat la amintirea ei, acoperită cu un voal subțire, sorbind din paharul de vin și chemându-mă în pat lângă ea.

Cred că asta e frumos la amintiri: te țin conectat la povești în timp ce viața ta se scurge departe, în altă direcție. Uneori se întoarce la matcă, alteori nu! A mea sigur va rătăci mult timp departe. Poate pentru totdeauna.