joi, 18 februarie 2010

Întâlnirea

Femeile sunt mai frumoase decât bărbații când fac dragoste. Ceva în trupul lor se schimbă. Bănuiesc că e dăruirea cu care participă la actul sexual. Cel puțin eu de asta am avut mereu parte.

Szerena e ca o pisică leneșă care toarce mereu când stăm în pat. Așa făcea din prima seară petrecuta împreună. Când am crezut că e una dintre starletele venite să prindă un loc mai aproape de regizor si - poate - un rolișor in filmul lui. Majoritatea nu prindeau decit un loc în patul echipei de filmare. Mă amuzam mereu de situație: mai întâi își alegea șeful una-doua. Apoi restul echipei, într-o ierarhie stricta, aproape militară. Szerena stătea pe margine când am ajuns eu și cum vedeam că toată echipa are deja "companie" m-am gindit ca avusese loc distribuția și printr-o șansă neașteptată mi-a rămas mie așa o frumusete. Pentru că Szerena e o frumoasă. Probabil ca toți funcționarii din primărie au vise erotice cu ea cînd apare pe culoare. E imposibil să nu observi curbele aceastea senzuale și vocea aceasta ușor răgușita, și privirea aceasta pierdută, ca și cum tocmai s-ar fi trezit dintr-un somn greu.

Am abordat-o plin de mine la bar. AnyTime are ceva special pentru mine. Am locul meu în care stau de fiecare dată cînd ajung aici. E mai retras, mai liniștit, dar trebuie să trec pe la bar să îmi iau de băut fiindca vine destul de greu să mă servească cineva. M-am oprit și, profitînd de o pauză de o clipă în vacarmul muzicii, am întrebat-o dacă e cu echipa de filmare. S-a uitat mirată la mine și a dat din cap că nu. Am luat-o de mână și am mers direct la John. M-a urmat fără o vorbă. O țineam de încheietură, pentru că mă temusem că nu va vrea să îmi dea mâna și am avut surpriza să constat că, după ce i l-am prezentat pe John, a rămas cu mâna în mâna mea.

Am mers la mine la masa. M-am tolănit pe canapea și, profitând de zgomotul mai redus am vrut să o întreb ceva. Și în clipa aceea, fără să își scoată mâna din mâna mea, a făcut ochii mari de parcă atunci se trezise lângă mine și m-a întrebat cu vocea unui copil adormit cine sunt și de ce am luat-o de la bar. Dacă m-ar fi întrebat orice altceva aș fi avut un răspuns. Orice altceva. Dar așa am rămas cu gura căscată și i-am spus prostește că vreau să mai stea un pic cu mine. Mi-a răspuns leneș că trebuie să fie la miezul nopții acasă că a doua zi are o şedinţă importantă la serviciu. Nu ştiam ce să zic şi i-am spus că în cazul acesta nu putem decît să mergem la mine la hotel. Atât. Mi-era jenă de platitudinile mele. S-a ridicat fără o vorbă şi am plecat. Noaptea era caldă şi am luat-o pe pietonal.

Îi ascult respiraţia egală ca în prima noapte cînd a dormit cu mine şi mi-era teamă că adorm şi nu se va trezi la timp ca să ajungă la serviciu. E reconfortant să o ştiu lângă mine. chiar dacă ştiu mereu că nu e decât pentru puţin timp.

Nu mă mai lasă să scriu. O să revin mâine dimineaţă cu restul poveştii, dacă mă trezesc la timp să nu întîrzii la filmare. Mă întorc imediat să o îmbrăţişez. Noapte bună!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu